“You may not control all the events that happen to you, but you can decide not to be reduced by them.” ― Maya Angelou, „Letter to My Daughter” (4 aprilie, 1928 – 28 mai, 2014) Sunt momente când te simţi ca şi cum ai fi fost lovit de-un marfar... (De parcă a supravieţuit cineva momentului ca să spună lumii cum e. Şi, totuşi folosim expresia). E sentimentul acela bizar,
Lumina ne învaţă despre fragilitate şi permanenţă, despre o lume a iubirii eterne, aşa cum visăm din trupul nostru de fluture. Paradoxal nu ne dăm seama că avem aripi, mai mult, nu simţim că aripile noastre sunt urzite din raze fine, conectate la poezia Universului. Iar viaţa e cea mai frumoasă poezie de dragoste pe care Universul o scrie în fiecare zi, cuvânt cu cuvânt, vers cu
Vă ofer o variantă specială a unei melodii care îmi place foarte mult (Titanium / Pavane (Piano/Cello Cover) - David Guetta / Faure - ThePianoGuys) şi câteva gânduri pe care mi le-a inspirat. Am descoperit că nu pot să cad, deşi de multe ori am vrut să las orice să-mi despice trupul la fel cum durerea îmi sfârteca inima. M-am lăsat la voia întâmplării, am provocat soarta
Nu e niciodată prea târziu să descoperi cine eşti şi care îţi este menirea. Oricât de târziu ţi se pare, este, cel mai probabil, momentul potrivit. Ne rătăcim de multe ori în propria noastră viaţă sau, mai bine spus, în propriile planuri de supravieţuire, ne lăsam uşor înfricoşaţi de temerile altora, de ambiţiile altora, de minciunile altora, dar şi de fericirea lor (de
Vizibili și invizibili existăm în lumină. Și poate că suntem vrăjiți să nu ne putem vedea unii pe ceilalți decât prin ceea ce trece. Cum să răzbatem în afară când noi plutim nevăzuți în noi înșine, nori aurii de iubire? Cum dăruim din strălucirea noastră lumii? Doare să te deschizi ca o floare, petala după petala și să îți expui partea cea mai fragilă: strălucirea.
Nu-ți fie teamă, n-ai să-mi strivești florile. Ele vor crește mereu în grădină. Sunt grădina. Fericirea nu mă reduce la tăcere, doar mă face să gândesc dincolo de cuvinte. Pentru că ești gândul meu, așa cum n-am gândit vreodată. Așa cum n-am să-l rostesc vreodată. Am să-l simt doar în fiecare zi pentru că, vezi tu, gândurile nu sunt menite să rămână așa.