Au fost vremuri în care toate luptele păreau pentru totdeauna pierdute. Parcă veneau așa din veacuri, cu orice șansă de izbândă pângărită, ascunsă putinței mele de a înțelege, de a pătrunde. Nu era nicăieri niciun strop de lumină, nicio geană de speranță, niciun suflet care să-mi aline calea, să mi-o descânte, să mi-o descâlcească, să mă ridice. Nu era niciun strop de lumină. Niciun grăunte de adevăr. Doar umbre întunecate care să-mi apese pieptul, să-mi întărească frica, să mă năucească, să mă îndepărteze. Câțiva ani, care pe-atunci mi-au părut veacuri, n-am existat, n-am fost, am bântuit despuiată de vise, ca un copac gol în mijlocul verii. Drumul până la înălțare a fost lung și dureros, l-am căutat mult și mut în ceilalți, fără să văd că începea și se termina în mine. Ouroboros.

Și iată-mă azi, aici, ridicată de degetul morții care mi s-a arătat ca un avertisment că fără întuneric nu există lumină, că fără plecare nu există întoarcere, că fără pieire nu există viață, că fără teamă nu există curaj, că fără moarte nu există iubire. Că dacă nu devin întuneric, nu pot fi lumină. Am descoperit că pot nu doar să mă ridic, ci să-i ridic și pe alții, că am curajul să pășesc acolo unde nimeni nu mai vede punți, ci doar prăpăstii. Și pot cânta alături de P!nk:

”I am here, I am here

I’ve already seen the bottom, so there’s nothing to fear

I know that I’ll be ready when the devil is near

Cause I am here, I am here ”.

E clar că nu sunt pentru cei slabi de inimă, decât dacă au nevoie de o mână care să-i scoată din mocirlă atunci când uită că toți avem aripi de înger. Nu-i așa că atunci când totul doare, până și lumina soarelui pe piele, te rogi să existe cineva care să nu se teamă de întunericul tău? Atunci te rogi regelui Scorpion, celui care are superputerea transformării, te rogi celui care pășește cu moartea pe moarte călcând, te rogi celui care devine cenușă doar pentru a deveni o pasăre Phoenix, te rogi celui din adâncuri să-ți redea zborul.

Iar dacă întâlnești pe cineva care nu se teme de întunericul tău, nu-l huli, nu-l ucide cu pietre, chiar dacă îți va aduna noaptea și ți-o va pune în palmă. E a ta. Caută-i stelele și aprinde-le în tine, medalii ale neputinței care a devenit iubire. Dacă întâlnești pe cineva care nu se teme de întunericul tău, îmbrățișează-l, lasă-l să-ți cânte din cartea învierii morților, lasă-l să te adoarmă ca să te trezească, să îți invoce forța de a te transcende, forța de a (te) ierta, forța de a muri pentru a te regăsi botezat în propriul venin devenit izvorul tămăduirii.

Pe final, melodia care mi-a declanșat inspirația pentru acest text:

Notă. Pentru cunoscători, am NN în Scorpion și le recomand și Exorcism, un articol scris pentru revista online de astrologie Astrotext.